Pretenții de județ

Am citit miercuri un articol în cotidianul Jurnal de Dâmbovița despre arbitrii dâmbovițeni. Se prezenta în acea știre situația fluierașilor, iar unul din cititorii online a lăsat un comentariu care m-a atras în mod special. Un anume „gygy” a scris la comentarii:
„toti arbitrii ca sunt categoria 1 ; 2 sau stagiari care nu au jucat fotbal de performanta sunt parnaiasi si vai mama lor in arbitraj”.

Am mai avut astfel de discuții cu foarte mulți oameni din fotbalul local și mai mereu mi s-a dat dreptate. Cum și în fotbalul „mare” sunt exemple de antrenori care nu au jucat la cel mai înalt nivel (n.p. Mourinho), și în arbitraj întâlnești cavaleri ai fluierului care s-au retras din joc mai devreme sau poate nu au făcut asta deloc. Aici contrează alți factori. Pregătirea fizică, teoretică, iar cea mai importantă, cea practică. De exemplu, dacă eu aș fi arbitru, aș urmări în timpul liber cât mai multe meciuri și aș analiza din punctul meu de vedere toate situațiile în care a fost nevoie de intervenția celui de pe teren. Cea mai simplă metodă de verificare este confruntarea regulamentului, iar astfel aș putea înțelege ce se întâmplă în dreptunghiul verde.

Mergând pe ideea celui care a comentat articolul din ziarul citat, ar trebui să arbitreze numai jucători care au jucat cel puțin la nivelul unei ligi naționale (n.p. Liga a III a). Acest lucru este destul de dificil, tinând cont de programul pe care îl are un fotbalist profesionist..